Povești la Sensiblu

Poveste la Povestile increderii de dana

dana — Mon, 23 May 2022 14:21:12 +0000

Eu aveam aproape 16 ani, cand l-am cunoscut pe fostul meu iubit. Eram la liceu, aveam multa libertate din partea parintilor. Colegele ma invidiau ca am un iubit mai mare, pentru avea 26 de ani si ma simteam importanta ca venea si ma lua cu masina de la scoala. Cine mai era ca mine? Parintilor nu le-am spus. Nici pana acum nu stiu de ce, pentru ca intotdeauna am fost apropiati. Relatia cu iubitul meu era una normala, ziceam eu, ne plimbam, ieseam la terasa. A fost o fata care mi-a zis sa am grija, ca stie ca a avut probleme cu politia, dar am zis ca e doar invidioasa. Parca eram oarba, as fi facut orice mi-ar fi cerut. Imi zicea cat de frumoasa sunt si cred ca de asta l-am lasat sa imi faca poze mai intime. Imi zicea ca e normal intre doi iubiti asa ceva. Aveam colege de scoala care faceau la fel. Cel mai mare soc l-am avut cand am aflat ca a fost arestat pentru distribuire de pornografie sau asa ceva. Politia il urmarea de ceva vreme. Erau si pozele cu mine puse pe niste siteuri. A fost o perioada urata de tot, a devenit totul un cosmar. Toata lumea imi punea intrebari. Au vazut atatia pozele cu mine. Simteam ca vreau sa mor. Eu am fost vinovata doar pentru ca am crezut ca ma iubeste. Acum pot vorbi despre asta, ma ajuta ca merg la psiholog. Acolo invat sa am din nou incredere, sa inteleg ce s-a intamplat. Am inteles ca niciodata nu va fi sigur ca pozele alea nu vor reaparea daca cineva le-a pastrat. Sper ca ce am povestit sa ajute alte fete sa nu traiasca un asemenea cosmar.

Poveste la Povestile increderii de Mariana

Mariana — Fri, 20 May 2022 15:38:00 +0000

Am trait si eu o astfel de experienta care a lasat multe urme. Am vrut sa divortez pentru ca nu mai puteam cu bataile si certurile. Atunci mi-a aratat niste poze pe care mi le-a facut fara sa stiu cand faceam baie. A zis ca daca indraznesc sa il parasesc, sa il fac de ras in fata prietenilor ca il lasa nevasta, o le trimita la mine la serviciu, sa vada si colegi mei. M-am speriat, stiam ca e in stare de asa ceva si o perioada nu am mai zis nimic de divort, dar bataile au devenit tot mai rele. Intr-o seara m-a batut asa de tare ca am ajuns la urgenta cu capul spart si splina rupta. Atunci am zis ca orice ar fi, poate sa arate oricui ce vrea, eu la el nu ma mai intorc. Am avut mare noroc cu politistul care s-a ocupat de dosarul meu, a fost amabil si tot timpul mi-a vorbit frumos, nu m-a luat in ras cum a facut un alt politist cand am vrut sa mai depun plangere. A trimis dosarul la tribunal si acum fostul sot face inchisoare. La inceput mi-a fost rusine sa le spun politistilor de poze, cum as fi putut sa ii lasa sa le vada, dar pana la urma le-am zis. Nu cred ca a mai apucat sa dea cuiva pozele, dar nu stiu ce s-a intamplat cu ele ca politisti nu au gasit nimic in telefonul lui. Inca mi-e teama ca ar putea sa le foloseasca.

Poveste la Povestile increderii de Ionut

Ionut — Fri, 20 May 2022 06:40:15 +0000

Cand mi s-a intamplat ca niste colegi sa rada de mine ca sunt gras si sa imi tot trimita poze cu elefanti cu numele meu, profesori doar i-au mustrat, nici macar nu le-au scazut nota la purtare cum a spus George in mesajul lui. Au zis ca a fost doar o joaca de copii care nu au gandit prea mult. Stiu ca am probleme cu greutatea, mi-e si asa greu cu asta ca sa mai rada si altii de mine. Mi-a fost greu dupa aia la scoala . Parca totat lumea era cu ochii pe mine, ca si cum eu eram vinovat sau meritam pozele alea. As fi vrut mai mult suport din partea profesorilor, cu consilierul scolii m-am vazut de 2 ori si cam atat. Parintii au putut doar sa faca sesizare la directoare. Daca adultii ar fi mai atenti si nu ar zice ca e joaca de copii, cred ca multi copii nu ar mai fi umiliti asa.

Poveste la Povestile increderii de Rox

Rox — Thu, 19 May 2022 17:11:16 +0000

Si in liceul in care invat eu au fost mai multe fete care au patit asa ceva. Iubitii lor le-au cerut poze intime sau sa faca schimb de poze. Doar ca unii se lauda la colegi, la ceilalti baieti zic, ca cica ei sunt smecheri si uite ce au obtinut. Sunt si fete si baieti care zic ca e normal, nu inteleg ca nu e in regula. Eu nu o sa imi dau asemena poze nimanui, la ce am auzit in jurul meu si ce jigniri au primit fetele, nu vreau asa ceva.

Poveste la Povestile increderii de Anonim

Anonim — Wed, 18 May 2022 18:40:02 +0000

Am patit-o si eu. Am cunoscut pe Facebook un baiat dragut. El mi-a cerut prietenia. In poze arata dragut si am zis ca nu are ce sa se intample, doar nu avea cum sa imi faca rau de la distanta. Insa dupa o perioada a devenit insistent, ca sunt frumoasa, sa ii dau poze in privat cu mine sa vada daca toata sunt frumoasa, asa zicea. Imi trimitea si cate 50 de mesaje pe zi. M-a speriat insistenta lui, insista sa ii dau si numarul de telefon. La un moment dat a devenit si vulgar. Am zis ca deja e prea mult si l-am scos dintre prieteni, dar tot a continuat sa imi dea mesaje. L-am amenintat ca il dau la politie si l-am blocat. Multe zile am stat stresata ca o sa primesc mesaje, imi deschideam mesageria ingrozita ca o sa gasesc ceva iar. De fapt nu suntem asa de in siguranta, poate doar fizic, ca emotional asa ceva te afecteaza..

Poveste la Povestile increderii de George

George — Wed, 18 May 2022 18:38:02 +0000

Am zis sa va povestesc si eu o situatie care poate ii ajuta pe alti sa ia atitudine. Cand eram in clasa a saptea, niste colegi au facut un grup de whatsapp privat in care radeau de cativa colegi care erau altfel decat noi. Radeau, puneau poze photosopate cu injuraturi si alte cuvinte urate. De exemplu, au ras de o colega de-a noastra, care era mai mare… au pus capul ei peste un corp de balena. La mine a ajuns ca mi-a trimis-o un alt coleg. N-am stiut ce sa fac. Pana la urma, un parinte a gasit grupul cand a verificat telefonul si a dat alarma, cum au zis colegii mei. A fost scandal mare in scoala, colegii care au fost in grup au avut nota scazuta la purtare. Nu stiu daca colegii de care radeau au vazut vreodata ce era pe grupul ala, dar eu cred ca da. Acum ca sunt mai mare, imi dau seama ca daca ziceam ceva cand am primit poza aia, poate ii opreau mai repede. Oricare poate fi in situatia asta.

Poveste la Povestile increderii de Ioana

Ioana — Wed, 18 May 2022 18:15:24 +0000

Eu si sotul meu ne-am casatorit din dragoste. De fapt fostul sot. Pana la urma am divortat. Nu am mai suportat sa ma controleze la fiecare pas, cu cine sunt, cu ce fac. La inceput aparea din senin pe unde eram. Imi zicea ca era prin zona si ca se bucura ca a dat de mine asa, din intamplare. Am crezut ca iubirea noastra ne facea sa ne intalnim mereu. O colega mi-a spus ca nu e normal. Mi-a povestit ca sotul ei o urmarea la fel, avea ceva instalat pe telefon. La inceput am zis ca mie nu mi se poate intampla asa ceva. Dar dupa o vreme am inceput sa imi pun intrebari pentru ca eu inchideam locatia si gaseam din nou deschisa. Nu stiu daca era ceva, nu am stiut unde sa intreb, asa ca amfost la un magazin unde reparau telefoane si m-au ajutat si am resetat telefonul. Nu ne-am mai intalnit din intamplare, dar am inceput sa avem apeluri video pe whatap din ce in ce mai multe si mai lungi si era la fel, cu cine sunt, ca ce fac, dar sa vada si el unde sunt. A inceput sa fie nervos, sa ne certam, imi cerea sa ii zci pe unde umblu. Ma deranja si la serviciu, sefa mea a inceput sa imi faca observatie. N-am mai putut suportat, am zis ca asta nu e dragoste. Ma bucur ca nu am avut copii cu el, pentru ca altfel nu stiu daca aveam curaj sa il parasesc.

Poveste la Povestile increderii de Doar eu

Doar eu — Wed, 18 May 2022 17:28:33 +0000

Am ezitat sa scriu, dar vazand celelalte povesti am prins curaj sa scriu si eu, cu gandul la alte fete care pot invata din ce am trait eu. Recunosc ca am ezitat pentru ca nu am trecut de tot peste acel episod din viata mea, inca incerc sa fac fata si sa las in urma. Este vorba despre ceva ce mi s-a intamplat in adolescenta. Am crezut ca traiesc ce orice adolescenta viseaza. O scoala buna, prieteni de gasca, un iubit care imi parea extraordinar – grijuliu, atent, rabdator am zis eu. Am crezut fiecare cuvant pe care mi l-a spus, si-a tesut incet panza in jurul meu, pana am cedat sa avem relatii intime. Ce n-am stiut a fost ca instalase o camera cu care ne-a filmat. In cateva zile deja stiau colegii mei, s-a laudat baietilor din clasa, a inceput sa faca glume pe seama mea in fata colegilor. Prin liceu, pe grupurile de whatsapp au inceput sa circule poze cu mine. Nu pot sa spun ce glume si ce comentarii s-au facut, cate jigniri si cuvinte urate mi-au fost adresate. A fost o perioada in care am vrut efectiv dispar din lumea asta. Ca si cum eu eram de vina pentru asta. Nimeni nu a aratat cu degetul pe fostul meu iubit. Profesorii nu m-au sustinut, au inceput sa ii cheme pe parinti la scoala sa le ceara sa ma mute. Parintii mei s-au jenat, nu am stiut ca putem merge la politie, nimeni nu ne-a invatat. Eram eleva in liceul cel mai bun din orasul nostru, ai fi zis ca acolo copiii sunt mai educati, mai evoluati, profesorii mai informati si mai apropiati de elevi. Dar profesorii nu vroiau decat performanta scolara, prea putini erau interesati cine erai tu ca om. Si mai conta si prestigiul scolii. Nimic nu putea murdari bunul renume al scolii, al lui “la noi nu exista asa ceva, avem copii olimpici”.
Au trecut 4 ani de atunci si inca ma lupt sa am incredere in cei din jurul meu, imi tot repet ca nu toti oamenii sunt la fel, dar e complicat. Urmele care au ramas se sterg foarte greu. As fi vrut sa ma fi sprijinit cineva atunci, sa mi se faca dreptate. Uneori ma gandesc ca acele poze pot aparea din nou, ca cineva le-a pastrat.

Poveste la Povestile increderii de Maria

Maria — Fri, 13 May 2022 12:42:53 +0000

Cand eram in clasa a 7-a fostul meu iubit a trimis o poza cu mine fara sutien pentru a se razbuna. Poza nici macar nu fusese facuta de mine si era o captura de ecran facuta fara stirea mea in timpul unui apel video. Dupa ce m-am despartit de el a trimis poza colegiilor de clasa si astfel s-a raspandit. Un an mai tarziu, in clasa a 8-a, am fost chemata la directoarea scolii deoarece auzise de poza. Dupa ce am vorbit cu ea nu am mai fost amenintata si lucrurile s-au linistit, insa niciodata nu m-am simtit mai umilita decat atunci. Acum sunt in clasa a 11-a, am 17 ani si inca imi e frica sa nu fiu recunoscuta din acea poza. Nu stiu cate persoane au vazut poza si nici in telefonul cator persoane inca este si gandul asta inca ma tine treaza noaptea uneori, in special cand intalnesc persoane noi. Imi amintesc cat de greu mi-a fost sa ma uit in oglinda dupa intamplare si cat de multa ura de sine mi-a adus. Ura de care inca nu am scapat si de care nici nu stiu cand o sa scap.

Poveste la Povestile increderii de Anonima

Anonima — Fri, 06 May 2022 11:27:01 +0000

Aveam 17 ani , eram in clasa a 11-a si am cunoscut un baiat pe net . A fost prima mea iubire …..A fost o relatie frumoasa pana sa imi ceara poze si filmulete in anumite ipostaze .Eram indragostita de el , iar eu i-am trimis , credeam ca e ceva normal , dar el in loc sa le pastreze pentru el a trimis la toti prietenii mei , acestia criticandu-ma .Ma simteam ca ultimul om.Ai mei mi-au recomandat un psiholog , iar doamna respectiva mi-a spus sa nu pun la suflet tot ce imi spune lumea, pentru ca ei doar asta stiu , sa critice fata, ca ea e de vina , baiatul nu…..